Valeriu Popovschi s-a născut în anul 1950 în satul Țâra, comuna Florești în Republica
Moldova. A fost absolvent al Universității de Stat din Moldova, fiind de altfel și doctor în istorie.
A activat mai mulți ani în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei, mai
apoi ca cercetătăr științific superior. A publicat o serie de articole, studii și eseuri consacrate
istoriei mișcării naționale din Basarabie din anii 1917-1918. A decedat în anul 2014.
Cartea a apărut în anul 2010 la Editura Pontos din Chișinău sub egida Academiei de
Științe a Moldovei. Este împărțită în șapte subdiviziuni, iar cea mai consistentă parte a acesteia o constituie documentele de epocă expuse la finalul ei, în secțiunea anexelor. După un scurt cuvânt introductiv prin care se face o trecere succintă prin istoriografia problemei, autorul ne face cunoștință cu Congresul militar-moldovenesc și crearea Biroului de organizare a Sfatului Țării.
Structura Biroului de organizare a Sfatului Țării, Aspecte ale activității Biroului de organizare a
Sfatului Țării, Semnificația Biroului de organizare a Sfatului Țării de către instanțele juridice ale
vremii și 21 noiembrie 1917: deschiderea Sfatului Țării și sfârșitul activității Biroului de
organizare, sunt alte subdiviziuni ale cărții care scot în evidență esența acesteia și anume:
formarea, activiatea și semnificația acestei instituții. Cuvântul de încheiere ar trebui să deschidă apetitul pentru anexele care urmează, documente care luminează cu prisosință trecutul imperios și benefic al acestei instituții.
Cuvântul introductiv pare a fi o adevărată reparație morală asupra acestei instituții, Biroul
de organizare a Sfatului Țării, care în studiile apărute în ultimii 90 de ani a fost lăsat în praful
documentelor de arhivă, importanțaparlamentului basarabean eclipsând această instituție
pregătitoare, în istoriografia de specialitate. Istoriografia problemei – moldovenească, română, sovietică sau străină – a tratat superficial acest subiect, limitându-se doar la unele constatări modeste și doar câteva date sumare cu toate că Biroul era condus de un președinte, câțiva vicepreședinți și secretari și avea în componența sa 53 de membrii.
Crearea Biroului de organizare a Sfatului Țării a fost opera Congresului
militar-moldovenesc care a avut loc în octombrie 1917 la Chișinău, prin participarea a peste 800 de delegați(ostași, marinari, ofițeri moldoveni ămprăștiați pe toate fronturile). Dintre hotărârile acestui Congres două au avut o importanță aparte. Prima hotărâre a fost adoptată la 21 octombrie 1917, referitoare la autonomia teritorială și politică a ținutului în baza dreptului popoarelor la autodeterminare.
A doua hotărâre luată două zile mai târziu cerea constituirea cât mai grabnică a
Sfatului Țării ca organ suprem de conducere al Basarabiei. În baza acestei prevederi la 27
octombrie 1917 a fost ales din rândul militarilor un comitet numit Biroul de organizare a Sfatului
Țării. Activitatea acestui organism a debutat cu o zi mai târziu cu prima din cele 15 ședințe care vor urma și va funcționa până în 21 noiembrie 1917, când se va autodizolva o dată cu
deschiderea înaltului for legislativ basarabean.
Conform structurii Biroului de Organizare a Sfatului Țării, acesta avea în compenența sa
53 de mebrii, după ce inițial își începuse activitatea cu doar 27 de membrii, fiind condus de
președintele sublocotenent Vasile Țanțu. Biroul elabora și adopta în regim de urgență, prin
ședințe în plen sau în cadrul unor comisii, hotărâri extrem de importante pentru buna organizare a Sfatului Țării. Activitatea Biroului era coordonată de un prezidiu din care făceau parte președintele Biroului, trei vicepreședinți și doi secretari. Biroul a avut cancelaria și ștampila sa, avându-și sediul pe strada Livezilor 31 în local fostului Liceu nr. 3 de băieți, devenit la 21 noiembrie 1917 Palatul Sfatului Țării.
Privind unele aspecte ale activității Biroului, au fost unele ședințe care s-au evidențiat
prin importanța lor. În cadrul acestor ședințe deosebit de importante și istorvitoare (5-7 ore) s-au luat unele hotărâri necesare pentru bunul mers al viitoarei legislaturi basarabene precum:
adoptarea unei „scheme de repartizare a locurilor de deputat”, s-a examinat și acceptat proiectul cu privire la administrarea Basarabiei, organizarea cât mai grabnică a ziarului „Sfatul Țării” ca organ al legislativului, clădirea liceului nr. 3 de băieți să devină sediul Sfatului Țării, casa lui Pronin și Hotelul Palace să fie folosite pentru cazarea deputaților, iar Sfatul Țării să fie deschis de cel mai în vârstă deputat, Nicolae Alexandri.
Cei care s-au îngrijit de buna activitate a Biroului au dat dovadă de o deosebită
perspicacitate înregistrând organismul la Tribunalul regional din Chișinău, dovedind astfel că nu au avut un caracter ilegal, după cum au instigat istoriografii sovietici moldoveni. Însăși structura Biroului de organizare și modul său de activitate, au servit drept model pentru structura și modelul de activitate ale Sfatului Țării.
Deschiderea Sfatului Țării a avut loc în onorifica zi de 21 noiembrie 1917 în prezența a
95 de deputați și a fost descrisă ca o „sărbătoare a sărbătorilor”, chiar de ziua hramului Sfinții
Mihail și Gavril. Sfatul Țării a fost deschis „în mod festiv de către cel mai în vârstă deputat ales,
Nicolae Alexandri, în aplauzele frenetice ale întregii săli; în acordurile melodiilor Deșteaptă-te
române și Pe-al nostru steag e scris unire”
Lucrarea de față se dorește a fi o monitorizare a activităților Biroului de organizare a
Sfatului Țării, organism ce a stat la baza formării viitoarei adunări legislative basarabene, Sfatul Țării. Printr-o documentare riguroasă și conformă cu cerințele cercetării actuale, autorul expune în această carte scurta activitate și conduita acestui organism vital care a precedat legislatura basarabeană. Munca sa de cercetare aduce în prim-plan tot ceea ce ține de acest Birou de organizare și corectează greșelile existente în bibliografia de specialitate prin intermediul surselor pe care le expune în Anexele acestei lucrări.
Sursa: Studiu și documente, Chișinău, Editura Pontos, 2010, 107 p.
Recenzie
Autor: Prof. dr. Pop Marius-Nicolae