BASARABIA azi (27 martie 2021)
Adevărul este că neamul românesc (olteni, munteni, moldoveni, basarabeni, dobrogeni,
ardeleni, bănățeni, maramureșeni, bucovineni etc, etc) vieţuieşte plenar prin limba sa, limba
română. Pentru moştenitorii şi vorbitorii acestei limbi, ea este opera cea mai de preţ căci le
demonstrează tuturor identitatea de neam şi le relevă faptul că sunt un popor creator. De aceea „avem o datorie sfântă, fiiască”, după cum afirma Alecu Russo, „ostaşul propăşirii”
multpătimitului popor român basarabean: „să fim străjerii ei curajoşi şi s-o slujim cu devotament şi cu credinţă, ca pe unica „stăpână” existentă ce ne asigură libertatea gândirii şi simţirii”... Pentru a ne convinge de acest adevăr, este suficient să cuprindem cu ochii minţii travaliul poporului român basarabean pe parcursul rezistenţei şi apărării valorilor sale în faţa istoriei nefaste.
După ce Imperiul rus şi-a fixat interesul politic în zona Mării Negre, a început planul
criminal de deznaţionalizare a populației din această parte istorică de ţară, trecută prin trei
războaie de cotropire (1788-1789; 1806-1812; 1941–1945). În toate cazurile, autorităţile străine
au atacat, în primul rând, forţa de rezistenţă care asigura dăinuirea neamului: limba, atacând,
astfel, substanţa spirituală dătătoare de viaţă şi condiţia perpetuării lui în timp. Evident că, odată lipsit de acest „testemoniu” – limba (Mihai Eminescu), poporul îşi pierde identitatea, iar fără identitate eşti ca şi inexistent. Aşadar, nici nu se compară robia socială cu cea politică şi
spirituală, căci, dacă ai permis străinului să-ţi distrugă coloana vertebrală, - dăinuirea spirituală
prin limbă, ai pierdut şansele de a-ţi recăpăta demnitatea şi dreptul la lumina vieţii în adevăr.
Limba română, în perimetrul Basarabiei a fost şi rămâne, pe parcursul secolelor de după
ocupaţia rusă, până la început de mileniu trei, pe lângă testemoniul de nobleţe, şi pilonul de
rezistenţă al conştiinţei naţionale. Evenimentele anilor 1940-1945 şi 1989-1992, au reluat, ca
trase la indigo, politica imperială ţaristă în raport cu Basarabia, pământ românesc transformat din paşalâc turcesc în scenă de desfășurare a acțiunilor politico-militare a Rusiei sovietice.
După al doilea război mondial (1945), profitând de biruinţa tuturor popoarelor care au
făcut front comun împotriva nazismului, și însuşindu-şi acest final ca o „mare victorie a Rusiei
sovietice asupra capitalismului mondial”, acest sistem politic a pornit într-o „ofensivă” totală,
impunând aşa-zisa democraţie proletară a puterii mai ales în sud-estul Europei. În baza acestfapt se devaloriza tot ceea ce a creat omenirea, iar naţiunile ocupate de regimul sovietic
promovau forţat falsa idee de creare a unui viitor strălucit, „vestitul comunism”, al cărui scop
era „nivelarea” tuturor culturilor naţionale şi formarea unui singur popor şi a unei singure culturi hegemonice, cea ruso-sovietică. Aceasta însemna de fapt, spălarea memoriei istorice a
reprezentanţilor minorităţilor naţionale din imperiul sovietic. În cazul basarabenilor se truca
adevărul ştiinţific cu privire la originea şi devenirea naţiunii române şi a limbii sale, iar la nivelul României a decis uciderea prin regimul de pușcării a liderilor Marii Uniri (ardeleni, basarabeni..)
În manualele şcolare şi în falsele tratate scrise la comanda imperială, istoria poporului din Basarabia începea cu secolul al XVIII-lea, odată cu războaiele ruso-turce, chipurile eliberatoare, dar, de fapt erau războaie pentru dominație, în zona de influenţă a Mării Neagre, urmate de instaurarea așa-zisului protectorat al Rusiei (protectorat de ocupaţie), şi nu cu istoria strămoşilor noştri daci, popor vrednic şi liber, din care ne tragem toţi românii. Acest fapt inocula ideea de „frate mai mic”, neputincios şi incapabil, sortit pentru totodeauna să-l urmeze şi să-l asculte pe „fratele mai mare” care i-a adus „libertatea” şi-i asigură „bunăstarea vieţii”. Apoi, basarabenilor li se imputau mizeria şi regresul, aducându-li-se pe tavă progresul și recunoașterea de națiune intrusă și fără identitate în sistemul sovietic, căci aşa era mai lesne de-i supus şi de-i manipulat. Limba vorbită trebuia să fie ”cea moldovenească” și trebuia să nu se identifice istoric şi spiritual cu cea română, ci să fie cu totul alta, artificială, în care dominante să fie cuvintele de origine slavă! Astfel de nerozii erau promovate în manualele școlare și în cursurile universitare!...
Fără îndoială că în asemenea condiţii de seră, lesne îţi pierzi verticalitatea şi demnitatea, iar fără aceste două trăsături definitorii ale spiritului activ, gânditor şi creator un popor nu poate să-şi hotărască soarta, să-şi proiecteze ferm acţiunile eficiente în scopul prosperării economice şi cultural-spirituale. Acest aspect al marcutizării, al golirii de identitate, a fost urmat de devastarea proprietăților individuale şi crearea aşa-numitelor gospodării colective, unde se putea promova orice politică, camuflându-se adevărul. A fost declanșată artificial foametea ce a dus la decimarea locuitorilor băştinaşi ai acestui pământ (fapt mărturisit de basarabenii supravieţuitori) şi erau aduse „ajutoare” umane şi alimentare rusești în scopul aşa-numitei „salvări sovietice”. În realitate, recoltele basarabenilor erau aprinse și arse, în timp ce bieţii oameni se prăpădeau...
Mulți n-au înţeles politica de mutilare a conştiinţei basarabenilor, urmările ei ideologice
făcându-se vizibile şi astăzi, când ei au o societate divizată artificial, după o sumă anarhică de
criterii ce n-au nimic în comun cu fenomenul obiectiv al legităţilor. Astăzi, mai ales tinerii au
posibilităţi nelimitate să se documenteze, să cunoască adevărul ştiinţific netrucat și foarte
dureros. Dar, în foarte multe cazuri, tinerii care trebuie să construiască societatea de mâine,
întemeiată pe adevăr, nu pe minciună şi fals, fac o alegere voit greşită, fie mai comodă, fie mai profitabilă (obținerea cetățeniei române, a numeroase burse școlare sau studențești, a diferite ajutoare din partea Țării Mame...). Tânăra generaţie se lasă manipulată în scopuri politice murdare şi, în felul acesta, capătă deprinderi de a trişa, fără remuşcări de conştiinţă, chiar dacă tinerii îşi dau seama că astfel de practici nu-s corecte, nici cinstite...
Implementarea programelor de prosperare a poporului basarabeasn se produce la nivel de
conştiinţă şi de identitate de neam, destul de greu. În acest complicat proces de evoluție s-a putut observa oferta generoasă şi dezinteresată a membrilor Societăţii Limba Noastră cea Română, având ca lider pe doamna Valentina Butnaru, filolog şi ziarist consacrat, cu o viziune foarte clară, care, cunoscând situaţia din ţară la nivelul de cultură şi de informare a populaţiei (atât a celei minore, cât şi a celei mature), i-a mobilizat pe membrii fondatori ai Societăţii, în majoritate savanţi și profesori din diverse domenii, care au avut perspicacitatea să înţeleagă priorităţile stringente ale românilor basarabeni în emanciparea și evoluția lor. Fondatorii erau membri ai uniunilor de creație (Valentin Mândâcanu, Ion Dumeniuk, Nicolae Mătcaș, Anatol Ciobanu, Alexandru Gromov, Anatol Eremia, Ion Holban, Argentina Cupcea-Josu, Vasile Nedelciuc, Nicolae Negru, Emil Mândâcanu, Vladimir Beşleagă, ş.a.), erau oameni de ştiinţă, profesori universitari, de liceu sau gimnaziu, personalităţi culturale şi studenţi (Nicolae Mătcaș, Silviu Berejan, Ion Ungureanu, Grigore Vieru, Anatol Ciobanu, Ion Dumeniuk, Anatol Eremia, Albina Dumbrăveanu, Gheorghe Pruteanu, Tamara Cristei ş.m.m.a).
Astăzi, însă, sub semnul mirării, se mai aud bâiguieli intelectuale de tipul: „nu-i atât de
important cum o numim, limbă română sau limbă moldovenească, pentru noi este important s-o vorbim „corect”, ori: „din punct de vedere politic avem o limbă... moldovenească, iar din punct de vedere ştiinţific, o altă limbă, „română”!; Acesta-i paradoxul! Nu în zadar, însuşi Mateevici a subliniat decisiv: „N-avem două limbi şi două literaturi în Basarabia, ci numai una: limba şi literatura română”. Grav este faptul că unii manageri ai instituţiilor şcolare menţin şi astăzi în ignoranţă pe basarabeni şi-i inspiră în continuare în divizarea ostilă a societăţii. Absolvenţii şcolilor cu predare în limba rusă nici „nu ştiu” ce limbă a statului învaţă, iar unii dintre elevii şcolilor naţionale nu cunosc adevărul ştiinţific despre valoarea limbii strămoşilor lor...
Membrii Societăţii Limba Noastră cea Română şi numeroşii ei susţinătorii au luat în
calcul moştenirea tristă şi au pornit cu mult elan să răspândească lumina limbii române.
Animatorul ei neobosit, Valentina Butnaru, elaborând, pe parcursul celor 30 de ani de când este liderul Societăţii, planuri de perspectivă şi proiecte anuale, care să ia forme cât mai accesibile. Așa se explică numărul mare de conferinţe, simpozioane, colocvii ştiinţifice, cu participarea savanţilor şi a oamenilor de cultură consacraţi de pe ambele maluri ale Prutului. Fenomenul s-a intensificat odată cu înființarea în Basarabia a zeci de cercuri și despărțăminte ASTRA...
Toate eforturile acestui voluntariat au rămas însă zadarnice din cauza indiferenţei
autorităţilor de a lumina poporul în privința limbii și istoriei adevărate a neamului românesc
basarabean. Una susține Academia, alta susțin politicienii în ceea ce priveşte denumirea corectă a limbii de stat, a ţării şi a naţiunii ce o reprezintă poporul ei. Ba mai mult, politicienii au permis ca falsurile să se înghesuie în multe manuale şcolare şi să fie promovate prin mass-media, ceea ce i-a descurajat profund pe mulţi profesori şi învățători, dar mai ales pe tinerii studioși. Sprijinul Societății Limba Noastră cea Română, prin acţiunile ei de culturalizare nu era suficient.
Președinta Valentina Butnaru a încercat și reuşit să construiască o reţea de colaborări cu
alte societăţi de cultură şi civilizaţie din România, în special cu despărţămintele ASTREI, căci
ASTRA era Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român,
ceea ce căuta Domnia Sa, aproape în disperare. Stau mărturie în acest sens numeroasele acţiuni comune organizate în localităţile din Basarabia, în scopul conştientizării identităţii de neam,îndemnând la înfrăţirea satelor de pe ambele maluri ale Prutului, la organizarea de dialoguri intelectuale și schimburi de experiență la Chișinau prin membrii Societăţii şi oameni de cultură de bună credinţă din România (Bucureşti, Cluj, Sibiu, Năsăud, Bistriţa, Săcele, Braşov, Dej, Făgăraş, Beclean, Orăştie, Iaşi, Ipoteşti), pentru renaşterea spiritualităţii româneşti în Basarabia...
În multe din aceste orașe ale Țării Mame, în ultimii 25-30 de ani au sosit și și-au petrecut
în lunile de vară, iulie și august, câte șapte zile de Tabără „Acasă la noi”, sute chiar câteva mii de copii din Basarabia, în cele peste 24 de ediții de tabără pe care le-a găzduit județul nostru. În primele 15 ediții, acești copii au intrat în contact direct cu copii din Valea Someșului – Năsăud, Rebrișoara, Rebra, Nepos, Feldru Ilva Mică, Ilva Mare și celelalte Ilve, Sângeorz-Băi, Maieru, Rodna, Salva, Coșbuc, Telciu, Romuli, Dumitra, Gledin.., fiind cazați în familii cu copii cam de aceeași vârstă, cu care au schimbat opinii privind limba vorbită, istoria trăită și istoria neamului, personalitățile reprezentative ale spațiului românesc din care proveneau copiii. Așa aflau și se convingeau copiii basarabeni de realitatea în care trăiesc la ei acasă, de felul cum sunt educați în spiritul adevărului sau sunt mințiți de autorități. Ultimele nouă ediții au fost susținute de către CJ BN prin președintele Emil Radu Moldovan și vicepreședinții Alexandru Pugna, Ioan Țintean sau Vasile Puica care au alocat fonduri nerambursabile în acest sens, prin proiectele alcătuite de profesorul Ioan Neagoș, lider al consorțiului „Pentru o Românie Durabilă”. Valoroase sunt eforturile multor primari (Maieru, Năsăud, Beclean, Runcu Salvei, Dumitra...), a dascălilor de limba română și istorie, a preoților și astriștilot din Ilva Mare, Ilva Mică și celelalte Ilve, Maieru, Salva, Telciu, Coșbuc, Gledin, Feldru, Bistrița (Școala Sf Maria), Beclean... De văzut cât bine au făcut aceste mobilizări de forțe, ce consecințe benefice se pot culege după cele 24 de ediții ale Taberei „Acasă la noi”, ediții înițiate de ASTRA Iași – președinte prof. Areta Moșu și asumate-n țară prin celelalte despărțăminte conduse de președinți responsabili și inimoși. Au fost întrerupte în anul 2020 doar de pandemia Covid și vor continua doar dacă adevărații patrioți vor dori.
A crescut numărul de unioniști deoparte și de alta a Prutului sau nu? Președinta Societății
Limba Noastră cea Română din Chișinău dă un răspuns uluitor: „Suntem mai vechi cu 25-30 de ani, am reușit să trăim, în acești ani, deziluzii peste deziluzii. Ne-am consumat entuziasmul,
optimismul, energia și tinerețea, fiind aruncați, periodic, în urmă, mai în urmă decât punctul din
care pornisem inițial.” Poeţii contemporani martiri, Ion Vatamanu şi Dumitru Matcovschi
dezvăluie „impostorii” acestei neîmpliniri, despre care ostaşul adevăratei propăşiri a neamului
românesc, basarabeanul Alecu Russo, afirma că „anume ei se îndeasă la putere” atunci când
„poporul plânge” şi „nu pun umărul pentru a uşura greutăţile acestuia”, ... „nu pun la dobândă”, ci se „înghesuie ca la paradă să culeagă dobânda”.
Societatea Limba Noastră cea Română din Chișinău, ca de altfel și Asociațiunea ASTRA
română, cu toate despărțămintele ei din țară au devenit adevărate familii de voluntari culturali, de „oameni-lumină” care ştiu să ardă pentru alţii fără a aştepta vreo recompensă, care lucrează cât pot, dăruiesc peste poate şi cred în veşnicia limbii române, pentru a cărei dăinuire se consacră total. Aici se pot contabiliza și donațiile de carte ale ISJ BN, ale școlilor din județul nostru și din țară, atâtea câte au fost în ultimii 30 de ani pentru copiii din Basarabia. Ce bine ar fi ca aceste semințe ale unității de neam să nu cadă pe piatră seacă, ci în solul fertil al sufletelor pline de credinţă și de demnitate. Membrii ASTREI înțeleg și se consacră unei astfel de idei mărețe, sublime, știind de bună seamă că „Răul acolo se extinde unde oamenii buni nu fac nimic”.
Autor: Profesor Ioanela Alis Seni
Profesor Ioan Seni