Pantelimon Hallipa așa cum este descris în titlul acestei lucrări reprezintă una dintre cele mai mari personalități din Basarabia, promovând cultura românească și fiind unul din martorii celui mai cunoscut eveniment istoric din spațiul românesc: Marea Unire. Să parcurgem împreună câteva din etapele vieții sale.
Pantlimon Hallipa s-a născut pe 1 august 1883 într-o familie modestă din satul Cubolta, județul Soroca, în apropierea cetății lui Ștefan cel Mare. Tatăl, Neculai Hallipa era dascăl la biserică, iar mama sa, Paraschiva Hallipa era o simplă femeie casnică, care i-a insuflat valorile culturii și patriotismului românesc. Urmează școala primară în satul natal timp de 4 ani (1889-1893), apoi cea gimnazială (sau spirituală) din Edineț, și Seminarul Teologic de la Chișinău. Se înscrie la universitatea din Dorpat (Estonia) unde studiază fizica și matematica, însă după primul an, în 1905 abandonează studiile și se întoarce înapoi în Basarabia din cauze revoltelor generate de revoluția rusă, cunoscută și ca „Duminica sângeroasă”. Atunci trupele armate ale țarului au ucis o mulțime de oameni care și-au manifestat nemulțumirile în privința modului de guvernare a conducătorilor. Această primă mișcare va fi preludiul pentru Revoluția Bolșevică.
(Seminarul unde a studiat Pan Hallipa)
Între anii 1906-1907, Hallipa devine reprezentantul țărănimii basarabene în cadrul Congresului Unirii Țăranilor din Rusia. Scrie la revista Basarabia, dar aceasta este cenzurată de autoritățile rusești, iar Pan Hallipa este nevoit să plece din Chișinău. Dându-și seama de necesitatea de a studia și de rolul masiv al cunoașterii, ajutat de Constantin Stere, Hallipa studiază istoria la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Acolo începe să împărtășească împreună cu alți oameni de cultură viziunea sa asupra alăturării Basarabiei la Țara-Mamă și îi are ca profesori pe Al.D.Xenopol și Constantin Stere.
În 1913 devine co-fondator ale gazetei Cuvânt moldovenesc împreună cu Nicolae Alecsandri și Simeon Murafa. Revista era un prilej de a oferi cititorilor diferite opere scrise, originale ale scriitorilor implicați, diferite tradiții și obiceiuri basarabene, studii asupra literaturii române, povești pentru copii, cântece și multe alte scrieri. Deși au avut loc tentative de a opri activitatea scriitorilor, nimeni nu a putut în totalitate să întrerupă ceea ce aceste personalități au început. Printre publicațiile lui Hallipa se enumeră „Calendarul cuvântului moldovenesc”și „Biblioteca cuvântului moldovenesc”. Iată ce spune istoricul Ion Nistor în cartea sa „Istoria Basarabiei” despre Pan Hallipa („Pan Hallipa era persoana cea mai indicată de a lua conducerea acestei gazete, ca unul care condusese pe vremuri Basarabia –revista-, care colaborase la Viața Basarabiei și Luminătorul, sub diferite pesudonime ca Cobolteanu, după satul său natal din județul Soroca, și Basarabeanu, și care își completase studiile la Iași, unde avusese prilejul de a se împărtăși din cultura românească. Grație acestei culturi, Hallipa putea lesne să evoluționeze de la ideile socialiste internaționale la convingerile național-democratice românești.”). Într-adevăr, acest om merită respectul tuturor românilor.
(Revista „Cuvânt Moldovenesc” scrisă în alfabetul chirilic)
(Un număr din revista „Basarabia”)
În anul 1917 Pantelimon Hallipa fondează Partidul Național Moldovenesc. În tot acest timp a ținut discursuri,a făcut parte din Comitetul de reînființare a Societății Culturale Moldovenești și a încurajat tinerii basarabeni să se alăture cauzei nobile: Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă. Pentru implicare și devotament a fost ales vice-președinte și apoi președinte al Sfatului Țării- Instituția legislativă a Basarabiei (Parlamentul de atunci). El este cel care a citit proclamația prin care Basarabia devenea provincie autonomă, devenind Republica Democrată Moldovenească pe 2 decembrie 1917. Anul următor, pe 27 martie 1918 va vota pentru Unirea cu Țara-Mamă, fiind unul dintre reprezentanti unioniști basarabeni alături de Ion Inculeț și Ion Buzdugan.
(Actul Unirii-1918)
De asemenea a participat și la Adunările Naționale de la Cernăuți (28 noiembrie 1918) și Alba Iulia (1 decembrie 1918), unde s-a proclamat unirea celorlalte provincii cu Vechiul Regat. În primii ani de după Marea Unire, Partidul Național Moldovenesc s-a unit cu alte partide minoritare, devenind Patidul Țărănesc din Basarabia, apoi în 1921 s-a format Partidul Țărănesc din Vechiul Regat condus de Ion Mihalache. Și acesta se va uni cu Partidul Național Român al lui Iuliu Maniu, formând Partidul Național Țărănesc în 1926.
Pantelimon Hallipa a ocupat mai multe funcții în politică precum: ministru secretar de stat pentru Basarabia în guvernul condus de Alexandru Vaida-Voevod (1 decembrie 1919–13 martie 1920), ministru al Lucrărilor Publice în guvernul prezidat de Barbu Știrbei (4–20 iunie 1927), ministru al Lucrărilor Publice și Comunicaţiilor în guvernul Iuliu Maniu (10 noiembrie 1928–7 iunie 1930), ministru al Muncii, Sănătăţii și Ocrotirii Sociale în guvernul Iuliu Maniu (13 iunie 1930–10 octombrie 1930), apoi ministru de stat în guvernele Mironescu (10 octombrie 1930–18 aprilie 1931,) Vaida (11 august 1932–19 octombrie 1932), Maniu (20 octombrie 1932–13 ianuarie 1933), Vaida (14 ianuarie 1933–13 noiembrie 1933), precum și senator și deputat în Parlamentul României (1918–1934).
În anii crunți ai celui de-al Doilea Război Mondial, el s-a ridicat împotriva notelor ultimative din 26-28 iunie 1940, a ajutat refugiații basarabeni să se intregreze în România cât timp acesta era încă stat democratic și a înaintat un memoriu lui M. Etherige, trimis de guvernul din SUA pentru a semna Convenția de Armistițiu dintre România și Aliați. Pan Hallipa afirma că „Cetăţenii români, originari din Basarabia şi stabiliţi în România, fac un apel călduros la Domnia Voastră, rugându-vă să binevoiţi a vă interesa şi de situaţia noastră tragică, creată prin interpretarea tendenţioasă a Convenţiei de Armistiţiu de către Comisia de Control Aliată din România (reprezentanții Rusiei Sovietice)”.
Din păcate toate aceste acțiuni nu au avut urmări benefice deoarece, după ce comuniștii au preluat puterea în România, Pan Hallipa a devenit ținta principală a autorităților sovietice și a fost arestat în 1950 și condamnat la doi ani de închisoare la Sighet. Este dus apoi poliției NKVD unde este forțat să recunoască Unirea Basarabiei cu România ca fiind una nelegitimă, condamnat la 25 ani de muncă silnică și transportat în Siberia. A stat într-un lagăr timp de trei ani, până în 1955, după care este adus în România în închisoarea de la Gherla unde este închis până în 1957.
În ciuda calvarului prin care a fost forțat să treacă și fiind înaintat în vârstă, nu a încetat nici o clipă să lupte pentru idealurile naționale pe care și le insuflase de-a lungul vieții. Unele documente susțin că ar fi ținut întâlniri clandestine cu alți basarabeni pentru a sprijini cauzele confraților de peste Prut, a trimis memorii în sprijinul acestei cauze lui Petru Groza, Nicolae Ceaușescu- acestea fiind respinse, Charles de Gaulle, Richard Nixon, argumentând cu diferite documente abuzurile provocate de sovietici.
Eforturile depuse de Pantelimon Hallipa se vor sfârși în anul 1979 când moare la vârsta de 96 de ani. Toată contribuția pe care a adus-o de-a lungul timpului este recunoscută odată cu reintroducerea acestuia post-mortem în rândurile intelectualilor din cadrul Academiei Române în 1990.
Oricât de multe minciuni și zvonuri ar fi inventate despre cei care ne-au format ca popor, și care chiar au plătit cu viața pentru că nu au îndrăznit să se abată de la valorile cu care au fost învățați de mici și să nu devină niște marionete controlate de niște inculți și oameni malefici, nimeni niciodată nu va reuși să șteargă cu adevărat istoria pe care au scris-o acești oameni prin sacrificiu, muncă și devotament.
Autor: Budulai Cameliam elevă, clasa: XI-A
Colegiul Național „Roman-Vodă”, RomâniaRoman
Coordonator: Tanovici Mihaela, profesor de istorie, grad I
Bibilografie:
-Ion Nistor, Activitatea literară în „Istoria Basarabiei”, București; ed. Humanitas (2017)
- Vadim Guzun, „Pantelimon Hallipa și problema Basarabiei în dosarele Securității: documente 1965-1979”, Cluj-Napoca; ed. Argonaut (2018)
-Pan Halippa de Sava Garleanu (Revista Carpatii, Madrid) (miscarea.net)
-