Motto:„Fără limbă, istorie, fără identitate o națiune- precum un trup fară suflet- nu există, ea este moartă, chiar dacă mai respiră”.
Nicolae Dabija
Cuprins:
I. Introducere
II. Descriere
1. CV-ul/biografia lui Nicolae Dabija
2. Lucrări/Opere literare
3. Realitatea istorică prezentată în operele lui Dabija
III. Încheiere
Identitatea națională este o valoare distinsă, care servește drept bază existenței unui neam, a unui popor, și care nu poate fi confundată cu o alta, datorită particularităților sale, ce cuprind, în primul rând, acele valori naționale ca: limba, istoria, cultura, tradițiile și obiceiurile. Renașterea națională este acel proces care caută să evidențieze identitatea unui popor.
Conștiința națională românească s-a constituit în curs de secole, a depășit frontierele geografice și politice, devenind forța motrice a mișcării naționale panromânești în lupta pentru eliberarea națională și realizarea idealului național suprem- Unirea teritoriilor naționale românești și a tuturor românilor într-un stat unitar național românesc.
Românii basarabeni au dat dovadă incontestabilă de prezență și manifestare activă a conștiinței naționale românești, prin faptul că Unirea românilor la 1859 și la 1918 a pornit din Moldova1, aceștia având un rol important în realizarea idealului național suprem și făurirea României Mari. Românii basarabeni au dat dovadă de o fermă conștiință națională, de origine autohtonă, și în timpul mișcării de rezistență anticomunistă din Basarabia în anii de ocupație sovietică.
După anexarea Basarabiei, împreună cu nordul Bucovinei, drept mijloc de despăgubire a dominației Române timp de 22 de ani în Basarabia, și a ținutului Herța, precum și după reanexarea acesteea după cel de-al Doilea Război Mondial, pe teritoriul Basarabiei se promova intens fenomenul de deznaționalizare.
Fenomenul de deznaționalizare reprezintă procesul de asimilare a etniilor neruse din Uniunea Sovietică, ce constă din trei faze: sovietizarea, rusianizarea și rusificarea2. Premisele acestui fenomen au fost puse de către autoritățile sovietice, numeroase trupe de militari și ale N.K.V.D.-ului, reprezentanți ai partidului bolșevic și ai guvernului de la Kremlin, care au pătruns în Basarabia imediat după ocuparea sovietică. Rolul acestora era de a reorienta radical viața politică, economică, socială și culturală din ținut.
Cu toate că până la anul formării RASSM, originea, naționalitatea și limba băștinașilor din teritoriile românești de la răsărit de Prut și de peste Nistru, au fost recunoscute de lumea întreagă și chiar de Rusia Sovietică, pentru a justifica anexarea de către Rusia Sovietică a teritoriilor românești, recurgând la minciuni, propăvăduind românofobia, sfidând adevărul științific și istoric, U.R.S.S. și-a propus să inventeze o națiune moldovenească, un popor moldovenesc și o limbă moldovenească diferită de cea română3. De fapt această „limbă moldovenească” cuprindea cuvinte rusești sau calchieri din rusă.
Astfel, după anexarea și ocuparea Basarabiei de Rusia Sovietică, în Basarabia a fost instaurat un regim sovietic, prin intermediul căruia au început crimele contra populației băștinașe: genocidul, deportările, foametea, precum și un proces activ de sovietizare a populației. Rusia Sovietică promova politica sa pseudoștiințifică și antiromânească a „celor două limbi” și „două popoare”4. Planul antiștiințific și antiromânesc al comuniștilor era de a „construi” o nouă națiune pe teritoriul RSSM, proces cunoscut sub denumirea de „moldovenizare”5. Părinții spirituali, rădăcinile moldovenismului primitiv, susținătorii acestor false teorii antiromânești se aflau în centrele imperiale și șovine de la Moscova, Kiev, Tiraspol, în ideologia comunistă. Reprezentanții moldovenismului primitiv au preluat în zilele noastre tezele staliniste, născocite cu scopul de a demonstra că moldovenii nu sunt români, că „limba moldovenească” este diferită de limba română, că românii basarabeni au o altă istorie și origine. Printre principalii promotori a moldovenismului sunt: Mihail Garbuz, Vasile Stati, Renato Usatîi, Igor Dodon, Victor Stepaniuc, Vladimir Voronin ș.a.6
Teroarea politică declanșată de către ocupația sovietică, și colectivizarea forțată, foametea organizată, represiunile și deportările în masă au provocat nemulțumirea populației băștinașe împotriva politicii promovate de autoritățile sovietice. Populația băștinașă a încercat să opună rezistență acestei politici, prin eschivarea de la înrolarea în rândurile Armatei Roșii, neachitarea impozitelor și a livrărilor obligatorii ale surplusurilor de produse agricole, prin forme violente, cum ar fi atacuri armate asupra instituțiilor și persoanelor ce slujeau cu devotament regimul de ocupație, scopul fiind lichidarea fizică și intimidarea activiștilor de partid și sovietici, determinarea acestora de a renunța la acțiunile de sovietizare și comunizare a ținutului, precum și prin înființarea organizațiilor antisovietice.
Conștiința romanității și a românismului de la răsărit de Prut au fost apărate, susținute și alimentate de o puternică mișcare proromânească, care se manifesta în permanență atât în forme legale, cât și ilegale8. Moldovenii au înaintat din rândurile lor un șir întreg de personalități politice marcante, adevărați patrioți și luptători. Dintre aceste personalități se evidențiază: Grigore Vieru, Eugen Coșeriu, Ion Buga, Alexei Marinat, Ion Hadârcă, Nicolae Mătcaș, Gheorghe Ghimpu, Dumitru Matcovschi, Vladimir Beșleagă, Alexandru Șoltoianu, Valeriu Graur, Nicolae Costin, Spiridon Vangheli, Nicolae Dabija ș.a9. Fiecare din aceste personalități a opus rezistență unui sistem care nu accepta nesupunearea, au riscat cu propria viață, pentru a spune adevărul. Ei au participat activ în procesul de făurire și perpetuare a conștiinței naționale românești atât în Basarabia, cât și în tot spațiul românesc. Acestor personalități, care au dat dovadă de patriotism și verticalitate în acele momente grele, nu le-a fost frică să recunoască cine sunt și ce istorie au, să confirme adevărul privind originea etnică (daco-romană), limba maternă (română), istoria națională (istoria românilor), tradițiile și valorile culturale și spirituale comune pentru toți românii din spațiul românesc.
Mă voi referi, în continuare, la activitatea lui Nicolae Dabija, care prin intermediul operelor sale literare a făcut cunoscută istoria plină de suferință și nedreptate a Basarabiei. Nicolae Dabija a avut un rol important în lupta de renaștere națională din Republica Moldova de la sfârșitul anilor '80, datorită activității sale în calitate de redactor șef al săptămânalului „Literatura și Arta” editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, care în perioada de glorie, depășea tirajul de 260.000 de exemplare.
Obiectivele comunicării sunt de a aprecia rolul și activitatea personalităților distinse menționate anterior, de a promova istoria neamului românesc și de a estima importanța renașterii naționale pe teritoriul Basarabiei, de a elucida problema conștiinței naționale a românilor moldoveni, care este de o actualitate deosebită pentru viața științifică și politică din Republica Moldova și din celelalte teritorii românești, regiunea Cernăuți, ținutul Herța și teritoriile din regiunea Odesa (Ismail, Chilia, Cetatea Albă), actualmente în componența Ucrainei.
Pentru realizarea cercetării am consultat manuale, enciclopedii, lucrări istorice ș.a, am determinat perioada și contextul general în care a activat Nicolae Dabija, am evidențiat evenimentele principale din viața personalității, le-am generalizat și le-am prezentat în comunicare conform unui plan în baza căruia am analizat biografia.
Nicolae Dabija (n.1948)12
Nicolae Dabija născut la 15 iulie 1948 în Codreni, raionul Cimișlia, Moldova este un scriitor, istoric literar și om politic din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române, din 2003, și membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei.
După ce în 1966 este înmatriculat la Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moldova, în anul III este exmatriculat pentru „activitatea proromânească și antisovietică”. Acesta este restabilit peste un an, dar la Facultatea de Filologie, pe care o absolvește în 1972. După absolvire Dabija este angajat redactor la redacția tineret a Televiziunii din Chișinău.
A debutat în 1965 cu un ciclu de poezii publicate în ziarul „Tinerimea Moldovei”.Primul său volum de versuri apare în 1975, cu titlul „Ochiul al treilea”.
A activat în calitate de șef al secției poezie și critică la revista „Nistru” (1975-1984), în calitate de redactor șef al revistei „Orizontul” (1984-1986) și al ziarului săptămânal „Literatura și arta”(din 1986 până în prezent).
În anii 1988-1989, săptămânalul condus de Dabija a fost cea mai importantă publicație care susținea revenirea limbii române la grafia latină și decretarea ei ca limbă oficială în R.S.S. Moldovenească. Publicația a devenit, de peste două decenii, tribună de luptă pentru promovarea unionismului și a românismului, o flacără a Mișcării de Renaștere a conștiinței naționale, cea mai așteptată și critică revistă în istoria Basarabiei.
În 1998 N.Dabija publică culegerea „Cercuri de Cretă”, în cadrul colecției „Autograph”, editată de Biblioteca Municipală „B.P.Hașdeu”.
Activitatea politică a lui Dabija. Cronologie:
1988- Nicolae Dabija devine membru al Grupului de Inițiativă de creare a Frontului Popular din Moldova și membru al Sfatului Frontului Popular.
1989-1991- Nicolae Dabija este deputat în Sovietul Suprem al R.S.S. Moldovenești.
1990-1994- Continuă să fie deputat în Parlamentul Republicii Moldova.
1991- Nicolae Dabija devine președintele Asociației Oamenilor de Știință, Cultură și Artă din Republica Moldova.
1993-1994- Nicolae Dabija este copreședinte al Congresului Intelectualității din Republica Moldova.
1994- Nicolae Dabija devine vice-președinte al Partidului Forțelor Democratice, iar mai apoi și al Partidului Social-Liberal până în 2002.
1998-2001- Nicolae Dabija este reprezentant al Parlamentului Republcii Moldova în Adunarea Parlamentară a Țărilor din Bazinul Mării Negre.
2005- Dabija este ales președinte al Forumului Democrat al Românilor din Republica Moldova, organizație nonguvernamentală de cultură și drept, la care au aderat peste 150 de organizații culturale, uniuni de creație, asociații nonguvernamentale.
Din 2016 -este și președinte al Mișcării „Sfatul Țării-2”, asociație nonguvernamentală care și-a propus unificarea națiunii române.
Nicolae Dabija a dat mereu dovadă de stabilitate și patriotism prin faptele sale, a susținut o activitate permanentă pentru emanciparea națională a românilor basarabeni, pentru restabilirea în drepturi a limbii române, a istoriei, a identității românești.
Dabija, scriitor patriot și prounionist, a prezentat lumii istoria Basarabiei prin intermediul operelor sale literare de o valoare deosebită, fiecare reprezentând o istorie aparte, dar care corelează prin intermediul acelor principii, acelor valori și adevăruri, pe care scriitorul a încercat mereu să le promoveze în lucrările sale. Acesta nu a publicat doar opere care prezintă realitatea istorică din perioada postbelică, scriitorul a publicat, de asemenea, lucrări privind marii voievozi10 din Moldova și manuale destinate elevilor11.
Câteva din operele sale sunt: mult faimoasa „Tema pentru acasă” (2011), „În căutarea identității” (2002), „Însemnări de pe front” (2002), „Icoană spartă, Basarabia” (1998), „Zugravul anonim” (1985), „Apă neîncepută” (1980), antologia de versuri „Reparatorul de vise”, care cuprinde „Ochiul al treilea” (1975) ș.a. Din poeziile sale bine cunoscute sunt operele: „Baladă”, „Saracă țară bogată”ș.a.
Una din cele mai cunoscute opere literare ale lui Dabija este romanul „Tema pentru acasă”, un roman publicat în 2011, ce prezintă realitatea istorică din Basarabia, după anexarea acesteea de către U.R.S.S. de la 28 iunie 1940. Acest roman abordează tema crimelor împotriva populației băștinașe, deportările basarabenilor, cele 3 valuri de deportări din 1940, 1949 și 1951, și regimul comunist promovat în Basarabia. Acțiunea are loc pe teritoriul „Lagărului Morții”, la Zarianka, în Siberia, unde este redată soarta tuturor deținuților deportați în cele 3 valuri atât din Basarabia, cât și din alte regiuni.
Pe parcursul romanului sunt relatate istoriile diferitor deținuți de diferite etnii din penitenciar, care erau nevinovați, dar care au fost deportați, deoarece reprezentau un pericol pentru regimul comunist. Acești deținuți erau în mare parte reprezentanți ai intelectualității naționale, care nu promovau, nu respectau ideologia comunistă. Romanul prezintă transformările radicale în toate domeniile vieții, mai ales în cultură. Avea loc ideologizarea, politizarea excesivă a învățământului.
Se promova intens cultul personalității, Stalin era venerat atât în literatură, cât și în pictură și muzică. Populația băștinașă era supusă unui proces de transformare, de creeare a unui „nou om”, care respectă și îndeplinește orice i se spune. Băștinașii basarabeni au fost supuși unui proces de transformare obiectivă și psihologică în ruși, care implica și pierderea identității, a conștiinței naționale7.
Romanul zugrăvește foarte bine regimul comunist și fenomenul de deznaționalizare. Istoria se începe, de fapt, într-un orfelinat, unde citind, putem observa acea transformare psihologică, acea ideologizare care era practicată pe seama unor copii. Copiii crescuți și influențați de cultul personalității, erau gata să-și dea viața pentru conducătorul statului, ei erau psihic pregătiți să participe într-un eventual război, erau manipulați și mințiți. Ei erau crescuți pentru a-l sluji pe Stalin, ei trebuiau să-i mulțumească lui pentru tot ce aveau, după cum menționează chiar unul din personajele principale, ei, copiii din orfelinat, îl iubeau pe Stalin ca pe un tată. Cititind aceste rânduri, este de ajuns ca să înțelegem cum copiii erau transformați în niște „soldați” devotați, adepți ai comunismului, pregătiți pentru orice doar pentru binele conducătorului lor.
Cartea prezintă și momentul sosirii autorităților sovietice în Basarabia, atitudinea și comportamentul acestora față de băștinașii români. De asemena, în roman se evidențiază esența politicii de jaf și violență, de mutilare a conștiinței naționale, promovate de ruși. Se remarcă cum autoritățile sovietice parcurg la șiretlicuri, minciuni, pretexte și lozinci, pentru a aresta populația băștinașă nevinovată, intelectualitatea și țărănimea, care se împotrivea regimului.
Cartea a înregistrat un succes nemaipomenit, devenind un bestseller în România și Republica Moldova cu peste 60,000 de exemplare vândute și peste 500 mii de împrumuturi. Romanul a fost tradus în șapte limbi: engleză (titlu-„Resurrection from hell” („Înviere în infern”), subtitlu-„Bessarabia, My Love” („Basarabia, dragostea mea”)), italiană („Compito per domani”), franceză („Devoir à reandre”), bulgară („Basarabia, iubirea mea!” ), germană („Die Hausaufgabe”), macedoneană și spaniolă, și urmează a fi publicată în greacă, portugheză și rusă.
Romanul lui Dabija nu s-a bucurat de succes doar în România și Republica Moldova, cartea s-a vândut ca pâinea caldă și a devenit faimoasă și peste hotarele țării, fiind valorificată în Germania, Franța, SUA. Mai multe personalități au apreciat efortul și lucrarea lui Dabija. Dr. Anneli Ute Gabanyi, Directorul Institutului de Studii Est Europene din Berlin, Germania, a constatat că „personajele principale din „Tema pentru acasă”, Maria și Mihai, sînt modele pentru întreaga umanitate”.
Acest roman, precum și celelalte lucrări ale lui Dabija, activitatea sa politică au avut și au un rol important în renașterea conștiinței naționale române în Basarabia. Datorită activității sale nedreptatea, drama Basarabiei este cunoscută pe plan mondial, iar istoria Basarabiei nu va fi uitată niciodată. Nicolae Dabija a decis să prezinte pata neagră din istoria românilor basarabeni lumii întregi, să dezvăluie adevărul așa cum este și să arate lumii întregi cum conștiința națională și băștinașii români din Basarabia au avut de suferit în timpul regimului comunist. Lui Dabija nu i-a fost rușine să scrie și să vorbească despre această parte sumbră a istoriei românilor basarabeni, și nu numai a celor basarabeni, ci a istoriei tuturor românilor, pentru că indiferent de regiunea în care trăim, de numele particulare, geografice, regionale, precum sunt numele: moldoveni, munteni, basarabeni, ardeleni, olteni, bucovineni, dobrogeni, transnistreni ș.a., toți suntem români. Aceste denumiri nu au o semnificație etnică, ele reprezintă denumiri de localizare a etnicului.
Este important să înțelegem că numele regional de moldoveni nu are o semnificație etnică, nu reprezintă o altă națiune cu o limbă aparte, „limba moldovenească”, ci indică doar spațiul de localizare a acestor români.
După cum afirma Nicolae Dabija: „Un om care cunoaște istoria universului, istoria lumii, dar nu-și cunoaste istoria Patriei, nu cred că poate fi considerat un om cult. A cunoaște istoria înseamnă a ne cunoaște strămoșii, precursorii, a ne cunoaște pe noi înșine. Fără limbă, istorie, fără identitate o națiune- precum un trup fară suflet- nu există, ea este moartă, chiar dacă mai respiră”.
În concluzie, renașterea națională a culturii românești în Basarabia, a avut loc datorită existenței și activității anumitor personalități semnificative, care s-au împotrivit unui regim ce suprima toate valorile democratice și general-umane, cărora nu le-a fost frică să publice adevărul și să-l facă cunoscut pentru toți. Una dintre aceste personalități este Nicolae Dabija, laureat a numeroaselor premii, rezultate din activitatea sa literară, care joacă un rol important în viața societății, care a contribuit și contribuie la perpetuarea istoriei Basarabiei și a poporului român, a tradițiilor și valorilor moral-spirituale, naționale, transmise de generații întregi, care promovează adevărul istoric și identitatea națională a românilor basarabeni.
Esența activității intense a lui Dabija este axată pe promovarea valorilor național-culturale, a purului adevăr istoric, a românismului, a tradițiilor, obiceiurilor naționale- factori importanți în formarea identității de neam și a conștiinței naționale.
Activitatea sa este de o importanță deosebită, deoarece prin intermediul lucrărilor sale: manuale, culegeri ș.a., Dabija educă tineretul Republicii Moldova și contribuie la construirea națiunii române.
Uniunea Sovietică, în perioada interbelică și postbelică, mascată după ideea respectării drepturilor altor popoare, eliberarea și asigurarea păcii, de la principiul de libertate, de autodeterminare a neamurilor a evoluat la vechiul principiu, mai bine spus, vechea idee imperialistă, într-o formă mai accentuată, mai pronunțată, mai agresivă. U.R.S.S. și-a manifestat mereu interesul sporit față de Basarabia, indiferent de situația politică de pe arena internațională. Astăzi, Federația Rusă implică Republica Moldova în jocuri geopolitice, activitate realizată cu scopul de a distruge conștiința națională a băștinașilor.
Conștiința națională românească a moldovenilor nu a putut fi înăbușită, iar românii moldoveni de pe ambele maluri ale Prutului și din stânga Nistrului, în ciuda tuturor încercărilor și greutăților, nicicând nu au renunțat la românism și nu vor renunța. Pentru românism ei au suferit, au luptat și au ieșit învingători.
BIBLIOGRAFIE
https://bibliotecaalexandrudonici.wordpress.com/2018/07/13/nicolae-dabija-un-poet-al-craiului-si-al-neamului/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Partidul_Comunist_al_Uniunii_Sovietice
https://diez.md/2017/03/21/romanul-tema-pentru-acasa-al-scriitorului-nicolae-dabija-aparut-varianta-engleza-sua/
1-Gheorge Ghimpu. „Conștiința Națională a Românilor Moldoveni”, ed.III, Chișinău, 2010; p.10.
2-Nicolae Enciu. „Istoria Românilor. Epoca Contemporană”-Manual pentru clasa a XII-a, Chișinău, 2003; Capitolul VII, tema 2.
3-Gheorge Ghimpu. „Conștiința Națională a Românilor Moldoveni”, ed.III, Chișinău, 2010; p.17-18.
4- Gheorge Ghimpu. „Conștiința Națională a Românilor Moldoveni”, ed.III, Chișinău, 2010; p.18.
5- Gheorge Ghimpu. „Conștiința Națională a Românilor Moldoveni”, ed.III, Chișinău, 2010; p.21.
7- Nicolae Enciu. „Istoria Românilor. Epoca Contemporană”-Manual pentru clasa a XII-a, Chișinău, 2003; Capitolul VII, tema 2.
8- Gheorge Ghimpu. „Conștiința Națională a Românilor Moldoveni”, ed.III, Chișinău, 2010
9- Gheorge Ghimpu. „Conștiința Națională a Românilor Moldoveni”, ed.III, Chișinău, 2010;
10-Cartea „Domnia lui Ștefan cel Mare” e o viziune a scriitorului N. Dabija asupra vieții și a faptelor lui Ștefan cel Mare. Cartea include informații despre viața lui Ștefan cel Mare, bătăliile de la Baia (1467), Lipnic (1470), Podul Înalt (1475), Valea Albă (1476), cetățile Moldovei. Nu este doar o carte despre marele voievod, este de asemenea, o carte despre istoria neamului nostru.
11-„Daciada”, manual de istorie pentru clasa I-III, scrisă de N.Dabija în colaborare cu Aurelian Silvestru; „Literatura română pentru clasa a VI-a”, manual (în colab.), 2001; „Limba și literatura română pentru clasa a VI-a”, manual (în colab.),2006.
Autor: Sărăteanu Nicoleta, elevă în clasa a IX-a,
IPLT „Principesa Natalia Dadiani”, mun. Chișinău
Coordonator: Gîtlan Vasile, profesor de istorie, grad didactic Superior.