Clădirea actualului Liceu „Gh. Asachi” din Herța a fost construită în vremea sovieticilor, în anul 1963, având mult timp statut de școală-internat, cu limba de predare română (numită „moldovenească” în acea vreme.), dar grafie slavonă. Limba rusă se studia ca limbă de stat, iar limba franceză, ca limbă străină. Era unica școală de acest tip în toată regiunea Cernăuți.
Aici, alături de copiii originari din Herța și sătucul Movila, învățau copii orfani, semiorfani, din familii numeroase și puțin asigurate material, copii ai căror părinți erau lipsiți de dreptul de a-i mai educa ș.a. Astfel, colectivul de elevi îl alcătuiau copii din raioanele românești: Herța, Hliboca, Storojineț și Noua Sulița. Școala era foarte bine asigurată material, cu cabinete frumos amenajate, cu bibliotecă și sală de lectură, cu un cămin pentru cei de departe, cu cantină, cu o spațioasă sală de sport și o sală festivă. Câteva cabinete erau dotate cu televizoare, magnitofoane, aparate de proiecție etc. Exista și un cabinet lingofonic. Situată la periferia orașului, cu un mare teren sportiv, cu o frumoasă livadă de mere și un lac la periferie (cunoscut sub denumirea „iazul de la internat”), cu o grădină arabilă bine îngrijită, școala reprezenta atunci, um mediu ecologic curat și atrăgător, un mic paradis pământesc. Nemaivorbind, că elevii erau foarte bine alimentați și condițiile de trai în cămin erau la cel mai înalt nivel. În curtea școlii o mică clădire separată reprezenta atelierul școlii și cabinetul de instruire militără, cu o altă încăpere specială – tirul, locul unde se exersau primele încercări de tragere din armă. La orele de instruire prin muncă băieții, pe lângă lemnărie, erau specialiști la împletirea coșurilor, iar fetele făceau croitorie, deoarece funcționa și ateliereul de croitorie, cu 15 mașini de cusut. Cui nu-i era pe plac croitoria, lemnăria sau împletirea coșurilor lucra în sera școlii, unde mulți ani s-a cultivat salvia roșie, semințele căreia erau vândute la un preț foarte bun.
În prima jumătate a zilei se desfășurau orele de curs, iar după masă, avea loc pregătirea pentru a doua zi, așa-numita „meditație”. Și orele de curs, și programul se petreceau sub diguirea dascălilor. Activau multe cercuri în afara orelor de curs. Dar din toate cel mai mult se manifesta cercult „Tinerii fotografi”, condus de profesorul de educația fizică – Teodor Cârlig. Domnul Cârlig, pentru meritele sale deosebite la obiectul pe care-l preda și pentru amenajarea cabinetului de fizică a fost onorat cu diplomă de gradul I de la Kiev. Numărul elevilor oscila între 370=420. În asemenea condiții, se făcea multă carte în acest așezământ cultural. Directorii școlii-internat din Herța au fost: Ilie Nistrean, Victor Liliac, Vasile Toderean.
Majoritatea elevilor crescuţi şi educaţi în pereţii şcolii-internat din Herţa, şi-au însuşit o experienţă de viaţă deosebită, unii dintre ei, devenind oameni mari, sporesc şi până astăzi, prin numele şi faptele lor, autoritatea şcolii de unde au pornit în lume. Aceștia sunt: Mihail Jar – Arhimandritul Longhin, stareţul Mănăstirii din Bănceni, Ion Bobu - artist emerit al Ucrainei, Ion Băhnărel, doctor habilitat în medicină, profesor universitar, prim vice-director al Centrului Naţional de Sănătate Publică din Republica Moldova, Dumitru Cozma - doctor habilitat în ştiinţe matematice, Chişinău, Mihail Capră, doctor habilitat în ştiinţe matematice, Moldova, Petru David – medic-şef al Centrului de salubritate din Hliboca, Marin Gheras – artist emerit al Republicii Moldova etc.
La începutul anilor 90, când are loc destrămarea Uniunii Sovietice și Ucraina devine stat independent, întreținerea financiară a acestei instituții devine precară. Iar în anul 1995 școala-internat este transformată în școală românească de tip nou: Liceul raional „Gh. Asachi”. Numele i s-a dat în memoria cărturarului născut în Herța, la 1 martie 1788. La început lucrurile mergeau bine. Liceul herțan și-a avut ca prim partener Colegiul Național ”Grigore Ghica” din Dorohoi (România), iar în rândurile liceenilor au apărut elevi din regiunea Odessa (Transcarpatia). Se studia deacum limba română, se scria cu grafie chirilică. Numărul orelor de limba rusă s-a redus la maximum, și, ca limbă de stat s-a început studierea limbii ucrainene. Însă criza economico-socială din anii 1997-2000, s-a răsfrânt negativ și asupra Liceului. Salariile profesorilor au fost „înghețate”, iar viața liceenilor în cămin a devenit insuportabilă. Clădirea nu se încălzea, hrana era rea de tot. Astfel numărul elevilor a scăzut considerabil. Necătând la grelele condiții, la lipsa salariilor și la numărul mic de elevi (problemă actuală până-n ziua de astăzi) în liceu se lucra mult. Elevii liceului erau printre primii la diferite concursuri regionale și, desigur, la olimpiadele școlare.
De la înființare, până în prezent, liceul Asachi din Herța a avut la conducere opt directori: Zaharia Onescu, Ștefan Sibov, Ion Andrieș, Petru Sandu, Vasile Toderean, Elena Maftei, Veceslav Sidor și Marina Zaiaț. La etapa actuală, Liceul continuă să fie instituție cu predare în limba română. În afară de română, în liceu se studiază limba de stat - ucraineana și două limbi străine: franceza și engleza.
Adrian Medvedi, clasa a 10-a.
Profesor-coordonator: Elena Apetri
Herța, Cernăuți
HERȚA - Localitate „Gură de rai”
Aflați câte ceva despre noi prin curioasa întrebare: ȘTIAȚI CĂ...
Gheorghe Asachi, marele cărturar român, s-a născut la 1 Martie, 1788, la Herța, pe atunci „târgușor din Moldova de sus”, iar acum cel mai mic oraș din Ucraina.
În Herța, Asachi și-a petrecut doar primii ani din copilărie, deoarece în 1792, familia lui Lazăr Asachievici era deja transferată în orașul Lvov.
Herța este situată la o distanță de 28 km sud-est de orașul Cernăuți și la 21 km nord de orașul Dorohoi (România). Populația Herței este de 2,101 locuitori, preponderent români.
În anul 1995 în incinta școlii-internat din Herța a fost întemeiat Liceul românesc cu numele „Gh. Asachi”.
Cu numele cărturarului, mai târziu, a fost denumită biblioteca raională din Herța, o fundație civică culturală și una din străzile centrale ale orașului.
Ziarul românesc al herțenilor „Gazeta de Herța” (care apare de la 1 ianuarie 1993) are ca efigie emblematică chipul cărturarului Asachi pe prima pagină.
În parcul din centrul orașului se înalță bustul lui Gh. Asachi.
Biserica creștin-ortodoxă din Herța își are Hramul la 12 decembrie, în Ziua Sfântului Spiridon.
În Herța, spre deosebire de celelalte raioane din regiunea Cernăuți (Bucovina de Nord), sărbătorile religioase se sărbătoresc pe stil nou.
Pictorul român Artur Verona a trăit și a creat în Herța peste 50 de ani (1894-1940). A locuit mai întâi în conacul fratelui său Nicolae Verona (azi clădirea vechii terapii a spitalului din Herța) și apoi în propria sa vilă pe care a construit-o în centrul orașului (azi clădirea Administrației Raionale de Stat Herța.
La 5 km de orașul Herța se află Mănăstirea din Bănceni cu hramul „Înălțarea Domnului”, unde serviciul divin, spre deosebire de Herța, se oficiază pe stil vechi. Construcția Mănăstirii s-a început în toamna anului 1994 și a durat aproximativ douăzeci de ani. Astăzi este cel mai faimos complex de mănăstiri din țară.
Valentina Suveică, eleva clasei a
8-a, Liceul „Gh. Asachi”, Herța
Profesor coordonator: Mihaela Pavaliuc