„Un colegiu pentru cine știe ce vrea și pentru cine vrea să știe!”. Aceste cuvinte reprezintă motto-ul liceului nostru și incipitul acestei prezentări. Una din instituțiile de învățământ românești care prin elevi pasionați de cultură și încurajați de profesori implicați și modelatori ale viitoarelor generații de elită din patrimoniul cultural național își merită prestigiul câștigat de-a lungul deceniilor.
Totul a început de la implementarea Legii Instrucțiunii Publice de la 1864, proiect de lege la inițiativa pașoptiștilor, în frunte cu Mihail Kogălniceanu în vederea reorganizării insituțiilor culturale și a celor de înnvățământ. În cadrul acestei legi era vizată și zona Romanului care, dorind să aibă o școală de gimnaziu, este aprobată la cererea deputatului Costin Brăescu. În ciuda respingerii de a înființa această școală din cauza numărului redus de dascăli, C. Brăescuși mai târziu Ștefan Mavrichie se vor strădui să aducă în prim-plan fondarea gimnaziului. Au fost și probleme de ordin financiar pentru a putea susține dotările aceste școli, fiind nevoie de foarte multe aprobări din partea Consiliului Comunal cu care deputatul Brăescu, ajuns apoi prefect de Roman, a avut neînțelegeri. Însă la 30 septembrie 1872, Christian Tell va aviza crearea Gimnaziului, iar în următoarea zi, 1 octombrie 1872, porțile școlii s-au deschis pentru prima dată.
Și de aici urmează o adevărată tradiție care a culminat prin cadrele didactice și elevii care au dat dovadă de o performanță nemaivăzută, fiind cei care au dus la formarea „Spiritului Romanvodist”. George Radu Melidon este unul din cele mai cunoscute exemple de oameni de cultură romașcani, un adevărat om al culturii, având cunoștințe vaste în istorie, latină, greacă, germană, franceză. Ca semn de recunoștință, Biblioteca Munincipiului Roman îi poartă cu mândrie numele.
A ocupat mai multe funcții ca director, bibliotecar în cadrul Academiei Mihăilene din Iași, publicist în ziarul „Foiletonul Zimbrului” și propune ideea înființării școlilor în mediul rural. Devine revizor școlar pentru districtele Roman, Vaslui, Tecuci, apoi chiar inspector pentru școlile din județele Moldovei (Iași, Roman, Vaslui, Dorohoi, Botoșani, Bacău, Fălciu și Tutova).
Multe personalități, printre care și domnitorul A.I.Cuza au recunoscut meritele Domnului Melidon prin diferite documente, sau păreri personale („nu sepot enumera aice toate meritele acestui bărbat, menit de natură a servi şcoalei (…) noi trebuie să fim mândria aveaîn societatea noastră un asemeneabărbat şi încă cu mai multă mândrie, căci e romaşcan”- Nicolae Gr. Steţcu, Gheorghe A.M. Ciobanu, Pagini din istoria Liceului Roman-Vodă, 1872–1972 , Roman, 1972, p. 60).
De asemenea, au fost și alți dacăli care au avut studii în literatură (marele scriitor C. Hogaș, care va fi și directorul liceului, Alexandru Epure), în arheologie (Constantin Dascălu), filologie (Constantin Gălușcă).
În timpul Primul Război Mondial, Liceul este rechiziționat și folosit de armată, iar elevii și profesorii continuă cursurile în aer liber, în turlele și chiliile Episcopiei. În 1918, clădirea Liceului a redevenit instituție de învățământ.
În anul următor, se vor observa diferite modificări prin înființarea unei noi clase de-a VIII-a și Gimnaziului „Roman-vodă” i se acordă denumirea de Liceul cu același nume și se construiesc aripa dreaptă și cea stângă a Liceului. („Aşezata la intersecţia unor complexe curbe de nivel, construcţia capătă, prin aceasta, un plus de măreţie permiţând privitorului, care a admirat-o din toate părţile să aibă mai multe unghiuri de vedere, de la firescul intrării şi până la racursiul surprins în curtea interioară.”- Gh. A. M. Ciobanu, în lucrarea „Locul și spiritul”).
Să nu uităm bineînțeles de personalitățile care s-au format din punct de vedere intelectual în cadrul acestui liceu, cum ar fi scriitorul Camil Petrescu care a dedicat opera „Apostol” dascălului său, Nicolae Apostol pentru cunoștințele pe care le-a dobândit în liceu („Ca mărturisire a recunoştinţei pe care i-o port până în ziua de azi, i-am închinat din toată inima romanul „Apostol”, singura carte dedicată cuiva, vreodată, cu aceste cuvinte ce spun totul: „În memoria dascălului meu Nicolae Apostol.”- C. Petrescu „Şcoala Nouă” ), Mihail Jora- unul din cei mai cunoscuți muzicieni, Garabet Ibrăileanu, un alt mare scriitor („Nu ştiu dacă am lipsit vreodată de la şcoală în cei patru ani de gimnaziu.”-G. Ibrăileanu-„Şcoala Nouă”).
În anii de dinaintea celei de-a doua conflagrații mondiale, s-a asigurat că elevii liceului nu se vor alătura cauzei legionare să devină „instrumente oarbe în mâinile celor care nu mai au nimic sfânt.” Când a început războiul, majoritatea bunurilor ce aparțineau instituției sunt duse la Școala Primară „Potcoavă” din județul Olt. Câteva camere sunt ocupate de germani, apoi aripa stângă este transformată în spital, iar în aripa dreaptă se învăța în două schimburi: dimineața fetele, iar după-amiaza băieții.
După instaurarea comunismului în România, Liceul „Roman-Vodă” își pierde numele și devine „Școala de 11 ani”. Din fericire, își va recăpăta vechiul nume în 1971, iar anul următor, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la înființarea acestui liceu, va fi redactată „Monografia Liceului Roman-Vodă”. Aceasta conține date importante despre acest liceu, cât și mărturii ale celor care au învățat aici și care își aduc aminte cu multă bucurie despre profesorii care i-au îndrumat. În ciuda piedicilor puse de comuniști și a altor impedimente, Liceul a rămas un adevărat lăcaș al culturii în care elevii se refugiază în fiecare zi pentru a-și potoli setea de cunoaștere. Cât va exista această unitate de învățământ, nimeni nu va reuși vreodată să întrerupă vechea tradiție pe care mulți profesori și elevi au continuat-o și o vor continua și în viitor.
Începând cu anul 2001, Liceul „Roman-Vodă” primește titlul de Colegiu Național pentru contribuția în răspândirea culturii și cunoașterii printre cei care au ales acest liceu.
În prezent, Colegiul Național „Roman-Vodă” se bucură de o popularitate la fel de mare ca cea din trecut. Devenind membru în cadrul „Alianței Colegiilor Centenare ” din 2008, iar în anul 2019 primind numele de „Școală Europeană” din partea Ministerului Educației și „Școală-Ambasador a Parlamentului European” din partea Biroului de Legătură a Parlamentului European cu România, ne propunem să ducem valorile primite de la înaintașii noștri și să le transmitem în prezent prin muncă, responsabilitate, ajutor reciproc și multă dedicație.
Mă bucur să fiu parte din acest mare colectiv și sper să duc mai departe valoare spiritului romanvodist reflectat în fiecare dintre noi. Respect etern pentru toți cei care ne îndrumă și ne deschid porțile unei lumi necunoscute gata să fie descoperită!
Autor: Budulai Camelia
Coordonator: Tanovici Mihaela