Bogăția spirituală a unui popor este obținută prin varietatea acțiunilor realizate de om întru binele societății, exprimate prin rezultatele câștigate în urma unei munci intelectuale asidue și culturale continue. Istoria ne confirmă că performanța culturală este punctul culminant al oscilației unei societăți în devenire.
Mă mândresc cu faptul că Basarabia se laudă cu minți luminate, care mereu tind spre un anumit ideal, iar rolul formator al acestor personalități reprezintă o constantă în întreaga societate românească. Aș putea spune că perioada secolelor XX-XXI se dezvăluie ca fiind o istorie a „Oamenilor Mari”, a unor plăsmuitori, modele și într-un sens larg a unor creatori, care s-au străduit să facă sau să dobândească tot ceea de ce ne bucurăm acum.
Reactualizarea valorilor autentice ale înaintașilor, a istoriei poporului și plaiului natal, permite generațiilor următoare să-și făurească un viitor mai sigur și cu mari perspective. Țara noastră, Republica Moldova se mândrește cu un număr impresionant de personalități notorii, ce au demonstrat întregii națiuni că avem o istorie, un trecut, iar libertatea și demnitatea se cucerește prin contribuția fiecăruia, prin sacrificiu și jertfă. Un spirit de mare luciditate, pătrundere și verticalitate, un tribun, un reflector al adevărului a fost profesorul, savantul și omul politic Alexandru Moșau.
Pin această conferință, vreau să aduc la cunoștință acțiunile lui Alexandru Moșanu ca om politic și istoric, întrucât întreaga sa activitate s-a bazat pe asigurarea unei prosperități continue a țării unde a copilărit. El a fost cel ce s-a luptat neîncetat pentru formarea identității de neam și trezirea conștiinței naționale, ceea ce l-a și făcut remarcat în perioada renașterii naționale.
Alexandru Moșanu a fost profesor universitar, doctor habilitat în științe istorice, președinte de onoare al Asociației Istoricilor din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române, președinte al Parlamentului Republicii Moldova (1990-1993). De menționat este participarea la conducerea mișcării de eliberare națională a românilor basarabeni, fiind respectiv un om de o valoare intelectuală incontestabilă.
Născut la 19 iulie 1932, în satul Braniște, jud. Bălți, după absolvirea școlii primare din satul natal și a școlii medii din satul vecin, și-a făcut studiile la Școala Pedagogică din Bălți (1948-1952) și la Secția Istorie a Facultății de Istorie, Filologie și Economie a Universității de Stat din Moldova (1952-1957). După terminarea studiilor universitare, aproape două decenii (1957-1976), a activat in cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei, deținând funcțiile de cercetător științific inferior (1957-1966), secretar științific (1966- 1970), cercetător științific superior (1970-1976). Alte două decenii (decembrie 1976 - iunie 1997), a activat în cadrul Facultății de Istorie a Universității de Stat din Moldova (USM) în calitate de lector superior, conferențiar, profesor (1976-1980), șef de catedră (1980-1990), decan (1989-1990). A contribuit la pregătirea unei pleiade de tineri istorici, știind să-i îndrume și să-i sprijine pe cei cu o clară conștiință națională, cu o poziție activă în viață. A făcut o strălucită carieră științifică. În 1966 susține teza de doctor în științe istorice, iar în 1979 - pe cea de doctor habilitat în științe istorice. În 1982 i se acordă titlul didactic de profesor universitar. Este autor al două monografii și al peste 100 de lucrări științifice. In perioada regimului totalitar-comunist, a fost supus, în câteva rânduri, presiunilor politice. La 15 septembrie 1970 a fost „ascultat" la ședința Biroului CC al PCM, fiind „criticat" pentru comiterea unor „greșeli politice grave” în reflectarea realităților politice din România din anii 1944-1970. Ca urmare, a fost destituit din funcția de secretar științific al Institutului de Istorie, pe motiv de naționalism.
„Subversive" s-au dovedit a fi si prelegerile ținute în fața studenților în sălile de curs. Doar faptul că nimeni dintre discipolii supuși unor interogatorii umilitoare, nu s-a lăsat intimidat, a zădărnicit procesul „istoricilor naționaliști, pus la cale de către organele de securitate de la Chișinău, în anii 1982-1983. În 1989, împreună cu alți colegi de la Universitatea de Stat din Chișinău, fusese acuzat pentru activitatea sa de mobilizare tineretului studios și a profesorilor la lupta împotriva politicii antinaționale a conducerii de partid din RSSM. La sfârșitul anilor 1980 s-a încadrat activ în mișcarea de renaștere națională. A făcut parte din grupul de inițiativă al Mișcării Democratice, a participat la primele manifestări democratice ale studenților și profesorilor de la USM, la mitingurile și demonstrațiile in masă, la acțiunile de pichetare a Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova. A contribuit la constituirea Frontului Popular din Moldova, fiind ales în organele de conducere a acestei mișcări. De asemenea, a avut o mare contribuție la convocarea Mari Adunări Naționale din 31 august 1989, la care s-a pledat pentru limba română și alfabetul latin.
Alexandru Moşanu a fost unul din fondatorii Asociației Istoricilor din Moldova, fiind ales și primul ei președinte (1989-1990), iar din 2009 - a fost președinte de onoare al AIRM. În această calitate, a contribuit la promovarea adevărului istoric, a pledat pentru neamestecul factorilor politici în sfera de activitate profesională a istoricilor.
În calitate de deputat, președinte al comisiilor parlamentare și președinte al Parlamentului a contribuit la decretarea Tricolorului ca drapel de stat și a Stemei Republicii Moldova. În iunie 1990, Parlamentul Republicii Moldova a aprobat „Avizul Comisiei Sovietului Suprem al RSS Moldova pentru aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german de neagresiune și a Protocolului adițional secret din 23 august 1939, precum și a consecințelor lor pentru Basarabia și nordul Bucovinei, elaborat de Comisia Sovietului Suprem al RSS Moldova.
Profesorul Alexandru Moşanu a avut un rol deosebit de important în pregătirea și desfășurarea, între 26 și 28 iunie 1991, la Chișinău, a Conferinței științifice internaționale Pactul Ribbentrop-Molotov și consecințele sale pentru Basarabia, prezentând raportul de bază la acel memorabil for științific. Cu competența profesională care-i era caracteristică, a expus succint soarta dramatică a românilor dintre Prut și Nistru pe parcursul a circa două secole: în 1812 Basarabia devine jertfă a expansionismului rusesc, istoria repetându-se în 1940, când, în urma înțelegerilor secrete dintre Hitler și Stalin, Basarabia, nordul Bucovinei, ținutul Herța, precum și câteva insule de la Gurile Dunării au fost răpite de URSS, iar populația din aceste teritorii, majoritar românească, a trecut din nou prin încercări deosebit de tragice – teroare, înfometare, colectivizare în masă a țăranilor, deportare în Siberia etc.
Profesorul Alexandru Mosanu a pledat cu perseverență pentru lichidarea consecințelor nefaste ale pactului Ribbentrop-Molotov, a combătut concepțiile neîntemeiate ale istoriografiei sovietice referitoare la existența ,,poporului moldovenesc” deosebit de cel român și a limbi moldovenești diferită de cea romană. Prin cuvântul scris si rostit, a pledat pentru reabilitarea adevărului istoric despre unitatea românească, despre caracterul românesc al Basarabiei. Constantă și consecventă a fost poziția sa și în ceea ce privește predarea în învățământul de toate gradele din Republica Moldova a disciplinei Istoria Românilor.
Din interviul lui Alexandru Moșanu cu excepționalul istoric, profesor, editor și fondatorul/președintele ,,Asociației Naționale a Tinerilor Istorici din Moldova”, Sergiu Mustață, cunoaștem în direct incontestabila valoare istorică asupra luptei pentru renașterea națională și promovarea adevărului istoric în spațiul pruto-nistrean.
INTERVIU CU ALEXANDRU MOŞANU
SERGIU MUSTEAȚĂ: Majoritatea cetățenilor Republicii Moldova vă cunosc în primul rând în calitate de politician, deși aveți o contribuție valoroasă și în domeniul istoric. Ce vă considerați mai mult: istoric sau politician și ce loc ocupă în viața și activitatea dvs. istoria și, respectiv, politica?
ALEXANDRU MOŞANU: Momentul când am fost ales deputat și președinte de parlament se înscrie într-o perioadă istorică deosebită. Populația manifesta mare interes față de politică, și chiar se încadrase în număr impresionant în rândurile Mișcării de Renaștere și de Eliberare Națională (MREN) în plină desfășurare. În afara instituțiilor unde lucram, o anumită „publicitate“ îmi făcea conducerea partidului comunist care, în timpul unor campanii de combatere a ,,naționalismului" (1970-1971; 1982-1983; 1988–1989), mă critica pentru naționalism, considerat în acea perioadă o gravă abatere de la normele comuniste de conduită. Mă întrebați ce mă consider ? În primul rând mă consider istoric. In momentul de vârf al carierei mele politice, această profesie m-a ajutat să fiu mai eficient, să mă orientez mai bine în conjunctura timpului respectiv, și să promovez o linie politică fermă, care, dacă nu ar fi fost respinsă de adversarii majoritari, ne-ar fi ajutat să evităm criza acută în care ne aflăm și în prezent. Forma profesională mi-am menținut-o prin cursurile speciale pe care le predam studenților de la Universitatea de Stat din Moldova (USM) și prin analizele procesului istoriografic și politic de după 1990, precum și prin dirijarea revistei „Destin Românesc". (...)
- Cum e să fii politician și cum e să fii istoric în Republica Moldova?
- A fi politician înseamnă să-ți asumi o mare responsabilitate. De activitatea oamenilor politici depinde în mare măsură soarta popoarelor și a țărilor, pacea și securitatea acestora. În Republica Moldova, în virtutea unor împrejurări mai deosebite, noua clasă politică se află abia la începutul formării sale. La conducerea țării se află încă destui politicieni care au făcut parte din nomenclatura regimului totalitar comunist. Asemenea oameni, cu mentalități formate în perioada colonială sovietică, privesc lucrurile mai mult din perspectiva trecutului decât din cea a viitorului. (...) Libertatea creației istoricului este amenințată acum mai tare decât în perioada când la putere se aflau agrarienii și socialiștii. Ce întorsătură vor lua lucrurile depinde de capacitatea profesorilor, a tineretului studios, a părinților, a întregii societăți civile de a riposta, de a opri ofensiva celor de la putere.
- După părerea dumneavoastră, care ar trebui să fie corelația dintre politică și istorie?
- Întrebarea tine mai mult de domeniul filosofiei istoriei. Dezbaterile pe această temă durează de câteva sute de ani. În cele ce urmează nu mă voi referi la aspectele pur teoretice, ci mă voi limita la unele observații legate de realitățile noastre moldovenești.
Pot afirma că legătura dintre istorie și politică poate fi benefică pentru ambii „parteneri", ca și pentru societate în ansamblu în condițiile în care prima se manifestă ca știință, iar a doua are buna intenție de a se sprijini pe știință. În Republica Moldova, noua istoriografie are un științific, dar guvernarea comunistă nu are nevoie de aceasta pentru că în activitatea sa politico-ideologică se bazează pe falsurile fabricate în perioada Imperiului sovietic. Din motivele arătate mai sus, știința istorică și politica comunistă se află în prezent într-o adversitate ireductibilă.
- Credeți că trebuie să existe o politică de stat cu standarde naționale privind cercetarea și predarea istoriei ?
- Această chestiune, în opinia mea, nu este deloc actuală. În momentul de față, în centrul atenției noastre trebuie să se afle organizarea acțiunilor de protest împotriva planurilor guvernanților comuniști de eliminare din învățământul preuniversitar și universitar a cursului de Istoria Românilor.
- Cum apreciați nivelul studiilor istorice in Republica Moldova?
-Din păcate, nu mă pot pronunța în această privință - și iată din ce motive: de câțiva ani nu mai lucrez la Facultatea de Istorie a USM. Formal, am fost invitat să-mi reiau activitatea de profesor universitar. Mi s-a pus însă o condiție inacceptabilă, discriminatoare. Mi s-a spus clar: „Vă primim, dar să nu vă ocupați de politică". Propunerea deocheată venea de la o persoană - respecializată din mers la începutul anilor '90 ai secolului trecut - care îi învață pe studenți ce este democrația și cât de adânci sunt rădăcinile istorice ale statului Republica Moldova.
- Care sunt, după părerea dvs., perspectivele tinerilor care studiază istoria?
- Tinerii care știu bine istoria și o iubesc, care sunt optimiști și perseverenți, care nu dau înapoi după primul și chiar după câteva insuccese vor reuși în viață. Sfatul meu este ca tinerii specialiști să nu-și părăsească domeniul pentru care au fost pregătiți în facultate. Doresc tuturor tinerilor succes și perspective îmbietoare, care pot fi pre- gătite si cu efortul lor constant.
A consemnat SERGIU MUSTEAȚĂ, Chișinău, 15 octombrie 2004
În urma interviului remarcăm că Alexandru Moșanu și-a făcut studiile și s-a format ca specialist în perioada regimului totalitar comunist, însă a avut o mentalitate absolut diferită față de politicienii contemporani activității sale. A fost susținătorul profesorilor și a tineretului studios, a îndemnat întreaga societate civilă să riposteze și să oprească ofensiva celor de la guvernare. Își dorea o Moldovă unită, deschisă, în care tinerii să-și cunoască adevărata istorie a neamului și să activeze cu ambiție și determinare în orice domeniu ales în facultate.
Totodată, el a fost cel ce a criticat vehement și dur, tezele Partidului Comunist din Republica Moldova, care erau îndreptate împotriva renașterii naționale. În acest context, o mare daună a fost dezbinarea istoricilor, unii căutând să promoveze doar ideile conducerii (guvernanților). Împotrivirea a fost simțită din partea istoricului, care a pledat neîncetat pentru păstrarea și promovarea purului adevăr istoric.
Într-un alt interviu către reporterii ziarului „Timpul”, din 29 iulie 2011, cu ocazia împlinirii celor 20 de ani de independență a Republicii Moldova, Alexandru Moşanu, care a condus legislativul în anii 1991-1993, a răspuns promt :
- Cum poate fi soluţionată criza politică actuală din RM?
- Nu cunosc dedesubturile vieţii politice de acum şi văd totul de la distanţă. Însă fiecare parte a AIE trebuie să dea dovadă de mai multă responsabilitate, să facă şi concesii. Pentru că noi, în afară de Alianţă, nu avem alte soluţii. Dacă nu ne ridicăm mai presus de interesul de partid sau cel personal, atunci s-a terminat cu toate perspectivele noastre europene şi ne întoarcem sub călcâiul de sub care încă nu am ieşit. Altfel nu se poate, căci certurile astea întăresc poziţiile comuniştilor. - Ce bine şi ce rău aţi făcut pentru RM?
- Rău n-am făcut, de ce să fac? Am făcut ceea ce mi-a plăcut şi corespunde intereselor mele. Am vrut să scăpăm de jugul colonial şi pentru asta am luptat. Aşa mi-am educat și copiii și mă mândresc cu ei.
În urma celor afirmate constatăm că profesorul Alexandru Moșanu mereu a fost deschis și a declarat ceea ce gândește în fața audiovizualului, colegilor și a discipolilor săi. Niciodată nu s-a dezis de crezul său politic și din acest motiv în 28 ianuarie 1993 și-a dat demisia din postul de Președinte a Parlamentului și nu s-a supus dictatului, rămânând ferm pe poziția sa politică. E un exemplu demn de urmat, căci puțini au fost care au avut curajul și vehemență să pledeze încontinuu pentru o țară democrată și suverană.
Alexandru Moșanu, de asemenea, se mândrește că a avut studenți buni, care au trecut prin mâinile sale, și colegi cu care a făcut politică. „Eu am prieteni puțini, dar cu ei am făcut doar lucruri pozitive. Am avut norocul să fac parte dintr-o echipă împreună cu Matei, cu Nedelciuc, cu Hadîrcă și am lăsat ceea ce cred că rămîne în istorie. Ar fi foarte bine că ceea ce rămîne în istorie să fie realizat acum, dar să nu rămînă doar în cărțile de istorie”, a menţionat el.
Întrebat dacă este mulțumit de ce a realizat și ce consideră că mai are de făcut, Alexandru Moşanu a răspuns: „Nu poți fi mulțumit de ceea ce a-i făcut, pentru că întotdeauna a fost loc pentru mai mult, s-a putut face cu mult mai mult. Unele lucruri nu le-am realizat din cauza defectelor mele personale. În politică trebuie să fii ceva mai dur, iar eu nu am fost destul de exigent față de cei cu care lucram în Parlament, în partid. Nu am putut contribui la crearea unui partid politic puternic, care să exprime viziunile care au stat la baza Declarației de Independență.
Întreaga sa existență a fost o luptă, una grea și complicată, lupta pentru renașterea națională. Din primii ani ai activității sale a luat o atitudine aprigă împotriva regimului totalitar comunist și niciodată nu a cedat în fața presiunilor politice. Fiind un adept îndârjit al Tricolorului și a Stemei Republicii Moldova, a vorbit neîncetat despre caracterul român al Basarabiei. Întreaga sa personalitate reprezintă spiritul și conștiința națională, însă în permanență s-a simțit un român moldovean, înstrăinat de Patria-Mamă. Patriotul convingerilor sale cu un destin pur românesc, a fost și va rămâne unul din cei mai desăvârșiți lideri ai mișcării de eliberare națională din Republica Moldova.
Referindu-se la viitor, ex-Preşedintele Parlamentului a declarat: „Îmi doresc să trăiesc atît cît voi fi de folos!”.
Zbucium. Luptă. Adevăr. Dragoste de neam și de limbă. Demnitate. Curaj . . . sunt doar câteva cuvinte care îți apar în minte odată cu rostirea numelui lui Alexandru Moșanu, un luptător pentru renașterea națională, un adversar de notorietate din timpul conducerii pro-ruse. El a fost unul din puținii Oameni, care a mers orgolios și neînduplecat până în ultima zi a vieții, fidel principiilor sale.
Înzestrat cu un spirit acut al echității și al demnității, omul politic, profesorul, publicistul, disidentul și patriotul Alexandru Moșanu, și-a consacrat întreaga sa existență cauzei naționale, devenind un simbol al acesteia.
Autor: Bordei Daniela, elevă în clasa a IX,
IPLT ,,Principesa Natalia Dadiani”
Coordonator: Gîtlan Vasile, profesor de istorie
Surse bibliografice:
1. Interviu cu Alexandru Moșanu, de Sergiu Mustață, Revista ,,DESTIN ROMÂNESC”, pag. 7-11, nr.3-4/2004.
2. Articolul ,,PROFESORUL ALEXANDRU MOȘANU LA 70 DE ANI”, revista de Istorie și Cultură ,,Cugetul”, pag. 66-68, nr.2/2002
3. Articolul ,,Omagiu: Alexandru Moșanu, la a 70-a aniversare”, „Fundația Culturală Română”.
4. https://www.zdg.md/stiri/politic/cine-a-fost-alexandru-mosanu/ [27.02.2021, 22:19]
5. https://point.md/ru/novosti/politika/alexandru-moshanu-imi-doresc-sa-traiesc-atit-cit-voi-fi-de-folos [27.03.2021, 22:26]
6. https://www.moldovenii.md/md/people/942/ [28.02.2021, 14:30]