Cu toții știm despre ororile cauzate de Germania Nazistă asupra evreilor, și despre oamenii care au încercat să-i salveze atunci când nimeni nu îndrăznea să se opună politicii opresive a naziștilor, fie din nepăsare, fie din neputință. La fel ca Oskar Schindler, care a construit fabrica „Emalia” pentru a salva 1200 de evrei de lagărul din Auschwitz, sau Viorica Agarici, care a oprit în gara din Roman un tren care transporta evrei, pentru a acorda ajutorul celor care se aflau în vagoane, Feng Shan Ho va deveni unul dintre puținii care au apărat acest popor ce părea lipsit de orice speranță.
Un om cult, cu o copilărie grea
Feng Shan Ho s-a născut pe 10 septembrie 1901 în satul Yiyang, în provincia Hunan, China. El provenea dintr-o familie săracă, iar tatăl său moare când Ho avea 7 ani. Cu toate acestea, el dă dovadă de o capacitate intelectuală sporită în cadrul unei școli construite de americanii de la universitatea Yale aproape de casa sa. La 25 de ani are primul său doctorat, cunoscând germana și engleza și devine popular datorită carismei și personalității sale dinamice. Ca om, el a fost întotdeauna dornic să ajute pe oricine la nevoie, având mare compasiune față de cei care sufereau din cauza hărțuirii și a persecuțiilor datorate, în special, rasismului.
Ajutor și carismă în anii războiului
Feng Shan Ho a ajuns ambasador în cadrul Consulatului Chinez în anul 1937. După Kristallnacht (Noaptea de Cristal), evreii erau ținta tuturor abuzurilor, afacerile le erau închise, alungați din propriile case și duși în lagăre. Una din marile probleme era interdicția dată de consulatele străine de a mai emite vize pentru evrei, din cauza problemelor interne pe care le aveau. Însă, în cadrul Consulatului Chinez lucrurile stăteau altfel. Feng Shan Ho a fost martorul ororilor la care erau supuși evreii fără un motiv anume și a început să emită vize pentru aceștia. Vizele îi ajutau pe evrei să plece spre orice destinație, în special în ShangHai, Palestina, Israel, și chiar Canada. ShangHai era ocupat de japonezi, francezi, oameni de mai multe națiuni, și nu era nevoie de viză pentru a ți se permite să vii, dar această viză era pentru evrei singura soluție pentru a scăpa de naziști.
(Viză emisă de Feng Shan Ho pentru o evreică pe nume Josefine Raubicek )
China și Germania nazistă aveau relații bune, întrucât naziștii nu au pus mâna pe el, dar a întâmpinat câteva dificultăți deoarece superiorul acestuia, Chen Jie, dorea să facă mai strânse relațiile cu Germania și a încercat să-i interzică lui Ho să mai pună în circulație vize; Ho nu a ascultat, și a continuat să emită vize. Un alt caz cunoscut este al unui evreu pe nume Eric Goldstaub, care a încercat să obțină vize de la alte ambasade pentru el și familia lui, dar a fost respins, însă a obținut vizele de care avea nevoie din partea Consulatului Chinez. Chiar și atunci când oamenii puneau cererile prin care solicitau vize, Feng Shan Ho nu ezita să le emită și să le trimită celor care le-au cerut. De asemenea, clădirea în care se afla consulatul era în proprietatea unui evreu, și din acest motiv naziștii au confiscat-o, iar Ho a trebuit să-și cumpere un apartament ca să poată continua munca. Însă, în 1940, din cauză că și-a „sfidat” superiorii, Dr. Ho a trebuit să plece din Viena. În drum spre gară a reușit să mai trimită câteva vize semnate de el.
Drept între Popoare
După ce a plecat din Viena în 1940, Feng Shan Ho și-a continuat cariera diplomatică în mai multe țări ca: Egipt, Mexic, Bolivia și Columbia. Deși China a devenit stat comunist în 1949, Ho a decis să rămână de partea Republicii Chineze care s-a stabilit în Taiwan. Acesta nu a vorbit niciodată despre faptele sale eroice, fiind un om modest. Tot ceea ce a făcut pentru evrei s-a aflat după moartea lui, în 1997. Atunci au început să apară probe, mărturii care dovedeau ajutorul pe care l-a acordat Feng Shan Ho evreilor în timpul Holocaustului. După evaluarea cazului de către Comisia pentru Desemnarea celor Drepți, în ianuarie anul 2001, copiii lui Feng Shan Ho, Ho Man Li și Ho Man-To au primit în onoarea tatălui lor certificatul de „Drept între Popoare” acordat de către Yad Vashem.
(Ho Man-Li și Ho Man-To primind certificatul de „Drept între Popoare”)
(Cartea „Cei patruzeci de ani ai mei ca diplomat”)
Pentru cei care doresc să afle mai mult despre acest diplomat, există o carte – „Cei patruzeci de ani ai mei ca diplomat ” – în care este descrisă viața acestui diplomat dovedit a fi cel mai mare erou al evreilor. Am fost foarte surprinsă să văd că au existat alți oameni care, practic, au riscat tot ce au avut pentru a salva acest popor îngreunat de ocări și rasism, fără niciun motiv. Feng Shan Ho este și va fi, din punctul meu de vedere, unul din marile modele de modestie, compasiune și sacrificiu.Nu trebuie să ne oprim la un punct, amăgindu-ne că știm foarte multe despre Holocaust și este suficient. NU. Încă mai sunt multe lucruri ce trebuie descoperite.
Surse și imagini:
https://www.aish.com/ho/p/Feng-Shan-Ho-Hero-Who-Saved-Thousands-of-Jews.html
ttps://www.yadvashem.org/righteous/stories/ho.html
Autor: Budulai Camelia, elev
Colegiul Național Roman-Vodă