Suntem tineri, avem tot felul de dorințe, aspirații, provocări și vrem să reușim în tot ceea ce ne propunem, însă problema de care ne lovim de cele mai multe ori este nesiguranța de a nu ști de unde să începem, sau cum să ne mobilizăm pentru a trăi cu adevărat acești ani frumoși, fără a avea mai târziu regrete.
Eu cred că nu este doar vina noastră că nu știm ce vrem să facem sau de unde să începem. Totul este perfect normal și consider că face parte dintr-un proces al maturizării, prin care fiecare ajungem să trecem la un moment dat. Până la urmă, totul pornește de undeva, iar ceea ce trebuie să facem noi este doar să avem suficient curaj și voință să înlăturăm acest zid al nesiguranței, pentru a reuși să deschidem drumul spre realitățile vieții.
Însă începutul e cel mai greu și o greșeală pe care noi, tinerii, o facem constant, este să amânăm totul de pe o zi pe alta cu gândul ,,de mâine mă schimb”, ,,de mâine încep să mă focusez pe lucrurile cu adevărat importante”, ,,de mâine o să mănânc sănătos”, “de mâine… și așa ajungem să ne învârtim într-un cerc nesfârșit de promisiuni, pe care nici măcar noi nu suntem în stare să le ținem.
Dar asta nu înseamnă că… gata!, renunțăm și lăsăm totul la voia întâmplării. NU! Trebuie să ținem piept gândurilor care ne trag în jos și să fim gata oricând să luptăm cu noi înșine pentru a face față tuturor viciilor care, până la urmă, nu ne aduc decât o stare de bine de câteva momente, momente care își lasă și își vor lăsa în continuare amprenta asupra noastră.
Mai departe cred că ar trebui să începem să ne focusăm mai mult pe noi și mai puțin pe părerea celorlalți. Știu că este greu și, de cele mai multe ori, preferăm să ne lăsăm influențați de părerea multor oameni care cred că știu totul, însă dacă vom face acest exercițiu frecvent, sunt sigură că rezultatele nu vor întârzia să apară și vom vedea că eforturile nu au fost în zadar.
Totodată, un punct foarte important al acestui proces de dezvoltare este relația cu oamenii din jur și puterea de a ne exprima liber și deschis gândurile și sentimentele ce ne definesc. Din păcate noi, tinerii, trăim într-o lume a vitezei tehnologiei, și una dintre consecințele acestui lucru este că ajungem să ne distanțăm tot mai mult de realitate și de oamenii din jurul nostru, izolându-ne mai apoi în realitatea virtuală a unui ecran care are puterea de a ne transforma încet, atât fizic dar, mai ales psihic. Totuși, nu cred că e ceva rău să petrecem timpul online, nicidecum, doar cred că ar trebui să reducem cât mai mult timpul petrecut în acest mediu virtual și să începem să trăim realitatea noastră, în care noi suntem cei care contăm, nu vedetele sau idolii noștri din mediul online.
Și acum probabil ne vom întreba: ,,cum să învățăm să trăim cu adevărat?” Păi… sunt o mulțime de feluri de a-ți folosi timpul într-un mod frumos sănătos și distractiv…
De exemplu, găsirea unui hobby, un lucru care ne place și ne face să fim fericiți, indiferent dacă am fi obosiți sau plini de energie; iar dacă mulți vor spune că nu au unul, atunci cu siguranță se mint singuri. Sunt tot felul de activități pe care le putem face, spre exemplu: lectura unei cărți bune, desenul, fotografia, muzica, practicarea unui sport, gătitul, voluntariatul, care te pot provoca să îți depășești limitele învățând și făcând tot felul de lucruri, cunoscând oameni și experimentând realitatea vieții așa cum este ea. Important este să ne regăsim cel puțin într-una dintre aceste activități și să vrem a schimba ceva.
De asemenea, consider că toate aceste activități de formare trebuie totodată să fie susținute și practicate constant pentru a reuși să schimbăm mentalitățile și ideologiile greșite de care ne lovim zilnic.
Așadar…Nu ne rămâne decât să fim noi înșine, și puțin peste…
Autor: Marta Balint
Colegiul Național Roman-Vodă