Poetica

Goluri ale dreptății

Pământul tace.

În zare-un tun s-aude.

Pămâmtul se cutremură,

Cu strigăte-l străpunge.

În rând stau mii de oameni

Sunt gata de atac,

Să lupte cu onoare

Pentru pământul drag.

Și într-atata haos,

Și spaimă, și mister

Cad la pământ soldații

Cu ochii către cer.

Venind scrisori acasă

Cu lacrimi și fiori,

Al mamei suflet tace

Și plânge cu mult dor.

Războiul se termină,

Tratatele-s semnate,

Însă din cer răsună

Un strigăt de dreptate.

Cei ce-au căzut în luptă

Au demonstrat putere,

Azi ne aduc aminte -

Trecutul e durere.

Și azi ne prinde vremea

Eroilor pierduți

Și cerul varsă lacrimi,

Pământul poartă chin.

Și din recunoștință

Azi ma închin pe drept.

Un mulțumesc strămoșilor

Ce au murit pe front.

Și pentru sacrificiu

În schimbul libertății

Eu mă închin tot vouă,

Simboluri ale dreptății!

Iubind doar gânduri...

Pe cer răsare luna

În suflet numai ploaie

Și mintea e pierdută

În vraja de uitare.

E greu să fii lucidă

Și limpede ca apa

Când soarele s-ascunde

Și luna-și pierde soarta.

Și norii fug de ploaie

Și eu pe loc tot stau.

Îmi place mult Tristețea,

Iubesc mereu s-o am.

Tristețea-i fericire

Și știu că e banal...

Însă eu în iubire

Câștig cu greu un gram.

Balanța e stricată

Și astrul nu ajută,

Rămân ca subjugată

Cu inima pierdută...

Și nu regret plăcerea,

Regret prostia mea,

Regret numai durerea

Iubind un abisal.

Mai stau pe loc o seară

Și mie îmi promit

Că noua zi apare

Și n-o să mă mai mint!

Când soarele răsare

Îmi văd iar libertatea.

Respir încrezătoare

Și uit Singurătatea.

Iar tu care citește

Ale mele rânduri

Învață-te să pleci

Și nu iubi doar gânduri.

Autor: Schin Evelina, clasa a XII-a, IPLT „Principesa N. Dadiani”

Coordonator Zinaida Cerbușca, professor de limbă și literature română