Goluri ale dreptății
Pământul tace.
În zare-un tun s-aude.
Pămâmtul se cutremură,
Cu strigăte-l străpunge.
În rând stau mii de oameni
Sunt gata de atac,
Să lupte cu onoare
Pentru pământul drag.
Și într-atata haos,
Și spaimă, și mister
Cad la pământ soldații
Cu ochii către cer.
Venind scrisori acasă
Cu lacrimi și fiori,
Al mamei suflet tace
Și plânge cu mult dor.
Războiul se termină,
Tratatele-s semnate,
Însă din cer răsună
Un strigăt de dreptate.
Cei ce-au căzut în luptă
Au demonstrat putere,
Azi ne aduc aminte -
Trecutul e durere.
Și azi ne prinde vremea
Eroilor pierduți
Și cerul varsă lacrimi,
Pământul poartă chin.
Și din recunoștință
Azi ma închin pe drept.
Un mulțumesc strămoșilor
Ce au murit pe front.
Și pentru sacrificiu
În schimbul libertății
Eu mă închin tot vouă,
Simboluri ale dreptății!
Iubind doar gânduri...
Pe cer răsare luna
În suflet numai ploaie
Și mintea e pierdută
În vraja de uitare.
E greu să fii lucidă
Și limpede ca apa
Când soarele s-ascunde
Și luna-și pierde soarta.
Și norii fug de ploaie
Și eu pe loc tot stau.
Îmi place mult Tristețea,
Iubesc mereu s-o am.
Tristețea-i fericire
Și știu că e banal...
Însă eu în iubire
Câștig cu greu un gram.
Balanța e stricată
Și astrul nu ajută,
Rămân ca subjugată
Cu inima pierdută...
Și nu regret plăcerea,
Regret prostia mea,
Regret numai durerea
Iubind un abisal.
Mai stau pe loc o seară
Și mie îmi promit
Că noua zi apare
Și n-o să mă mai mint!
Când soarele răsare
Îmi văd iar libertatea.
Respir încrezătoare
Și uit Singurătatea.
Iar tu care citește
Ale mele rânduri
Învață-te să pleci
Și nu iubi doar gânduri.
Autor: Schin Evelina, clasa a XII-a, IPLT „Principesa N. Dadiani”
Coordonator Zinaida Cerbușca, professor de limbă și literature română